Sâmbătă am trecut prin nșpe mii de stări în 2 minute. Frică. Indignare. Îngrijorare. Neputință. Furie.
Era o zi de weekend. Ne pregăteam să facem câteva cumpărături și să plecăm la cabană. Voiam să profităm de timpul liber și să nu pierdem vremea aiurea. Am ajuns în parcarea supermarketului din cartier. Vis-a-vis de intrare este un rând de parcări. Soțul meu era la volan. A oprit în spatele mașinilor parcate cât să mă dau jos și să iau copila din scaun. Nu știu dacă toată operațiunea a durat 30-40 de secunde, dar știu că de aici totul a fost pe repede înainte.
Nu am văzut că în mașina în spatele căreia am oprit era un individ. Mi-e greu să îl numesc domn. E un cuvânt prea frumos pentru ființa odioasă care a vrut să ne calce cu mașina. Omul a vrut să iasă din parcare atunci, pe loc, cu orice preț. Eu dădeam copilul jos din mașină când mama și soțul au strigat să am grijă, că atât au apucat să facă. Omul dădea cu spatele spre mine și spre copilă. I-am bătut cu mâna în lunetă. Nu s-a oprit. S-a strecurat, la milimetru, nu exagerez, printre spatele mașinii noastre și cealaltă mașină parcată. Norocul a fost că Antonia a pășit în dreapta și nu în stânga mea când a coborât din mașină. Dacă pășea în stânga, cel mai probabil, individul nu ar fi văzut-o și ar fi lovit-o cu colțul bării din spate. Și m-ați fi văzut și pe mine la știrile de la ora 5.
Vă dați seama că după ce mama și soțul au strigat, eu m-am întors și îl vedeam pe individ venind spre mine cu mașina? I-am bătut omului în lunetă. Am crezut că nu ne vede, dar știa bine ce face. Nu s-a oprit. Avea geamul coborât. I-am spus că sunt cu copila, că putea să dea peste ea. L-am întrebat de ce nu s-a oprit. M-a luat cu ce vrei tu biiipppp, du-te în biiipppp și încă ceva bipuri. I-am strigat că e un tâmpit. M-a auzit toată parcarea și nu îmi pare rău. Regret că m-a auzit copila, că nu m-am putut controla în faţa ei. Eram furioasă, speriată, nervoasă și indignată. Tremuram ca varga.
Ăsta e un exemplu clar de răutate. A durat 30-40 de secunde cât H l-a blocat. De fapt, nici nu am observat că omul este în maşină. Soţul meu urma să caute un loc de parcare. Dacă individul era grăbit, la fel de bine cum m-a înjurat, putea să ne spună de la început că vrea să iasă și să ne dăm mai încolo. Mă deranjează treaba asta și mai tare, pentru că suntem oamenii care circulăm și parcăm regulamentar și îi respectăm pe ceilalți în trafic.
Oricâte supărări și frustrări ar avea în viață individul în cauză, nu îi pot înțelege răutatea. Poate îi acceptam cumva nesimțirea dacă eram doar eu, singură, fără copil. Dar un copil de 3 ani este imprevizibil. Existau mari șanse să nu o vadă. Ce s-ar fi întâmplat atunci? V-am zis. Garantez că deveneam vedetă la ştirile de la ora 5. Nu ne-ar strica să fim mai buni și mai empatici.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Ce idiot! Din pacate oamenilor astora n-ai ce sa le ceri, trebuie doar sa te feresti de ei si aia e. Eu ii numesc ”statul paralel” adica oamenii astia care n-au nicio treaba cu viata si cu care te inteleg mai greu decat ar face-o un perete. Nu te supara, nu sunt toti asa!
Ştiu că nu sunt toţi aşa, dar m-a şocat atitudinea. Şi cred că îmi este vecin. Urmează să cercetez. :))
Sincer, deși atitudinea lui cu înjurături și tot tacâmul a fost foarte urâtă, plus pericolul, nu sunt de acord cu staționarea acolo nici măcar pentru 30 de secunde. Există locuri de parcare speciale pentru familii (bine, asta e altă poveste la noi) sau se mergea pe jos. Și eu am copil și sunt iritată de „stau doar 30 de secunde, vă rog să mă înțelegeți”. Până la urmă, regulile se aplică tuturor. Dar… Atitudinea celuilalt șofer, în ciuda faptului că avea dreptate, mi se pare jalnică.
Ruxandra, nu staţionez nicio secundă dacă e să încurc pe cineva. Nu am văzut că era în maşină şi nu, la un supermarket de cartier locurile de parcare sunt limitate. Staţionarea mea de 30 de minute nu justifică faptul că omul a încercat să mă calce cu maşina. Dacă aş fi văzut că este în maşină, nu aş staţionat. Nu era vorbă să mă scuz pentru că eram cu copilul ori să încurc pe cineva. Eu urma să intru cu copilul în magazin şi soţul să parcheze.
Responsabilizarea, educatia si autoeducatia trebuie sa se produca intr-un viitor apropiat. Suntem, intr-o oarecare masura, condamnati la reusita. Altfel…
Mi-aş dori să se întâmple în viitorul apropiat, însă nu cred că se va întâmpla la modul general.
Genul asta de oameni nu a primit atentia necesara in momentele necesare. Nu au nici in scop in viata si au devenit niste frustrati. De aceea folosesc astfel cuvinte jignitoare si mai rau astfel de gesturi. Cu siguranta o sa plateasca, dar pana atunci cine stie cate mame, copii, batrani o sa se confrunte cu comportamentul lui.
Eu sper ca a avut o scapare de moment, sincer.