Limbajul copilului în funcţie de vârstă. Când trebuie să apelăm la ajutorul unui specialist?

Când merg cu Antonia la pediatru, studiez materialele de studiu de pe pereţi. Am găsit o schemă interesantă în limba franceză legată de dezvoltarea limbajului copiilor, pe care v-o traduc mai jos. Este aprobată de Ministerul Sănătăţii luxemburghez, Asociaţia Luxemburgheză a Ortofoniştilor şi Comitetul Permanent de Legătură al Ortofoniştilor şi Logopezilor din UE. Aceeaşi schemă se regăseşte şi pe site-ul Ministerului Sănătăţii din Franţa (o puteţi descărca în limba franceză de aici).

De la naştere până la 6 luni

Dezvoltarea limbajului: 

• Copilul se întoarce spre sursa care emite zgomote.
• Copilul gângureşte.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Vorbiţi pe un ton calm cu copilul.
• Cântaţi-i.
• Râdeţi cu bebeluşul.
• Explicaţi-i sunetele pe care le aude chiar dacă nu vă poate înţelege.
• Numiţi persoanele şi obiectele din jurul lui.
• Povestiţi-i copilului acţiunile pe care le faceţi.

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Atunci când copilul nu reacţionează la zgomote. Consultul unui specialist poate să înlăture suspiciunile unei probleme auditive.
• Atunci când copilul nu încearcă să comunice cu voi prin intermediul privirii.

La 12 luni

Dezvoltarea limbajului:

• Copilul înţelege comenzi simple.
• Spune „mama”, „tata”.
• Reacţionează atunci când îşi aude prenumele.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Folosiţi intonaţia: aceasta îi va plăcea bebeluşului şi îi va permite să înţeleagă şi să utilizeze mai bine limbajul.
• Învăţaţi-l să descopere plăcerea comunicării: favorizaţi orice formă de comunicare (privirea, grimasele, zâmbetele, râsul, etc.).

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Să nu confundaţi lucrurile şi să credeţi că televizorul îi oferă o formă de comunicare. De fapt, doar creează o ambianţă sonoră şi favorizează izolarea, nu comunicarea reală.

La 18 luni

Dezvoltarea limbajului:

• Copilul înţelege propoziţii scurte, simple.
• Spune ale cuvinte decât „mama” şi „tata”.
• Vocabularul copilului se îmbogăţeşte.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Vorbiţi normal şi corect cu copilul, cu cuvinte simple, nu simplificate.
• Oferiţi-i cărţi din materiale diferite (hârtie sau textile).
• Lăsaţi-l să răsfoiască reviste şi vorbiţi-i în acelaşi timp. Culorile şi formele îi atrag atenţia.

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Indiferent de vârsta copilului, fiţi atenţi dacă evoluţia limbajului se opreşte brusc sau dacă apar regrese în locul progreselor.

La 2 ani

Dezvoltarea limbajului:

• Copilul înţelege comenzi complexe.
• Îşi spune prenumele.
• Asociază 2-3 cuvinte obţinând propoziţii scurte.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Îmbogăţiţi-i vocabularul.
• Explicaţi-i pe înţelesul lui cuvintele pe care nu le înţelege.
• Dacă pronunţă un cuvânt greşit, corectaţi-l, dar nu-l obligaţi să repete forma corectă a cuvântului.

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Apelaţi la un specialist în cazul în care, în afară de „mama” şi de „tata”, nu rosteşte decât cuvinte greu de înţeles.
• Nu asociază încă 2 cuvinte pentru a constitui o propoziţie simplă.

La 3 ani

Dezvoltarea limbajului:

• Copilul înţelege poveştile pe care i le citiţi.
• Se exprimă în propoziţii şi vă adresează întrebări.
• Utilizează prepoziţii şi pluralul.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Învăţaţi-l să rostească, să povestească, să-şi spună gândurile, sentimentele.
• Încurajaţi-l să renunţe la biberon sau la suzetă dacă încă le mai foloseşte.

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Apelaţi la un specialist dacă limbajul copilului este greu de înţeles.
• Foloseşte puţine verbe, prepoziţii, adjective, articole sau chiar deloc.
• Nu foloseşte pluralul.
• Nu construieşte propoziţii.

La 4 ani

Dezvoltarea limbajului:

• Copilul vorbeşte fără a face greşeli gramaticale grave.

Sfaturi pentru părinţi: 

• Citiţi împreună poveşti. Astfel veţi stimula copilul să-şi dorească să citească şi îi veţi facilita învăţarea limbajul scris de mai târziu.
• Copiii sunt sensibili la puterea exemplului: citiţi în prezenţa lor.

Când ar trebui să cereţi sfatul pediatrului/ortofonistului: 

• Copilul începe greu o propoziţie, repetând silabe sau cuvinte.
• Propoziţiile copilului sunt scurte şi construite greşit.
• Limbajul lui nu este comprehensibil.
• Îi este greu să povestească evenimente simple şi/sau recente.

Cărţile şi lectura

Copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea să asculte, să atingă cărţi/reviste, să vadă imagini, litere şi cuvinte scrise. De la cea mai fregedă vârstă, propuneţi-i copilului cărţi din diferite materiale, reviste pe care să le rupă sau să le mototolească pentru plăcerea sunetului şi a atingerii. Citiţi-i copilului poveşti, discutaţi imaginile pe care le vedeţi, ş.a.md. Copilul va începe să „citească” imaginile.

Rutina lecturii înainte de somn îl ajută pe copil să se relaxeze şi îl linişteşte. Emoţiile exprimate de personajele prezente în cărţi îl ajută pe copil să-şi descifreze propriile stări şi sentimente. Mai târziu, întâmplările pe care i le citiţi copilului pot să îi trasmită sentimentul de siguranţa. De exemplu, o poveste despre prima zi la grădiniţă sau despre o ceartă între copii îl pot ajuta să înţeleagă că nu e singurul care trece printr-o asemenea experienţă şi îl pot ajuta să o gestioneze mai uşor.

Jocurile

Există o mulţime de jocuri pe care le puteţi face cu cel mic în funcţie de vârstă. Câteva dintre jocurile nostre le-am inclus într-o serie de articole pe care le găsiţi aici. Daţi-i timp copilului să se joace şi vorbiţi cu el în timpul jocului respectând rândul fiecăruia de a avea cuvântul . Daţi-i timp să vă răspundă.

Fiţi atenţi pentru a depista eventuale probleme

Dacă cel mic vorbeşte foarte tare şi vă pune des să repetaţi, poate fi vorba de o problemă auditivă.

Dacă repetă anumite silabe sau cuvinte. Când copilul începe să descopere tainele limbajului, acest lucru se poate întâmpla. Dacă, totuşi, sunteţi îngrijoraţi, puteţi consulta un ortofonist care vă va ajuta cu sfaturi utile şi, mai târziu, îl va putea ajuta pe cel mic dacă într-adevăr este vorba de o bâlbâială.

Dacă cel mic aude în jurul său vorbindu-se mai multe limbi. Limba vorbită acasă poate să difere de cea care se vorbeşte în exterior. Copilul este capabil să le înveţe pe amândouă. Bilingvismul poate fi un avantaj şi nu o cauză a tulburărilor de limbaj. Nu vă îngrijoraţi dacă în jurul vârstei de 2 ani copilul începe să amestece cuvinte din cele două limbi. Specialiştii spun că cel mic va avea tendinţa să folosească mai mult limba vorbită în colectivitate decât cea folosită acasă. Copilul poate chiar să refuze să vorbească în limba maternă tocmai pentru că limba din colectivitate o asociază noilor prietenii, iar acesta nu îşi doreşte să fie diferit de ceilalţi copii. Încă de la început, părinţii trebuie să găsească un echilibru între cele două limbi. De exemplu, este recomandat să-i propună copilului cărţi, poveşti atât în limba maternă, cât şi în cea vorbită în colectivitate.

Experienţa noastră 

Noi ne încadrăm în două categorii: dezvoltarea limbajului la 18 luni+ a unui copil bilingv. La 19 luni Antonia spune cel mai des (şi cu accent franţuzesc) „mama”, „tata” şi „apa”. Alte cuvinte din vocabularul ei ar mai fi: „avo” (bravo), „tete” (şosete), „papa” (folosit pentru mâncare sau atunci când îşi ia la revedere), „ade” (arde), „aio” (alo), „ata” (gata), „da” (rar folosit conștient), „no no” (nu), „pă” sau „pău” pentru păr. Dacă cuvintele spuse la această vârstă ar putea părea puţine, cel mai important aspect este că înţelege toate comenzile simple, chiar şi unele mai complexe şi comunică foarte mult nonverbal. De exemplu, atunci când vrea să plece din casă îşi cere căciula luându-şi agrafele din păr şi lovindu-se uşor peste cap, deschide dulapul de papuci, îi ia pe ai ei (cei pe care îi preferă în momentul respectiv) şi încearcă să se încalţe; când vrea de mâncare se agaţă de noi şi spune un neobosit „aaa”, etc.

Nu ne-am pus mari întrebări legate de modul firesc de dezvoltare al limbajului specific vârstei, însă ne-a îngrijorat puţin bilingvismul. Noi am considerat că bilingvismul ne va zăpăci copilul. Asta până când ne-am documentat şi am înţeles că grijile nostre sunt nefondate. Atunci când am ales creşa fetiţei noastre, ne-am axat pe limba franceză din câteva motive:

1. Este limba pe care o stăpânim amândoi.
2. Dacă alegeam o creşă în limba engleză, am considerat că 3 limbi ar fi fost mult de gestionat.
3. Dacă alegeam o creşă în limba germană, atunci ne complicam şi mai mult existenţa pentru că este o limbă pe care nu o stăpânim, acasă vorbim în limba română, iar în societate limba franceză este cea mai utilizată.
4. Dacă alegeam o creşă în limba luxemburgheză, ne regăseam oarecum în situaţia de la punctul 3. În cazul în care ne doream să ne stabilim definitiv în Luxemburg era, probabil, cea mai bună variantă având în vedere că ar fi urmat şcoala în aceeaşi limbă.

Pentru toate motivele expuse mai sus, limba franceză ni s-a părut alegerea cea mai naturală şi folositoare pe viitor. Bazele le învaţă de la o vârstă fragedă şi le poate aprofunda după întorcerea în România.

De când a intrat în colecivitate am încercat să găsim un echilibru între cele limbi. Vă descriu mai jos cum am procedat şi care au fost/sunt reacţiile ei:

• am hotărât ca în interiorul creşei să vorbim cu Antonia în limba franceză şi să facem trecerea la limba română atunci când plecăm de la creşă.
• i-am citit poveşti atât în limba franceză (puţine, ce-i drept), cât şi în limba română.
• i se pare firesc ca eu sau tatăl ei să vorbim în limba franceză cu alţi oameni pe care îi întânim în exteriorul casei, dar se uită ciudat la noi dacă vorbim acasă în altă limba decât limba română. Nici nu am insistat să o facem pentru că regula noastră este ca acasă să vorbim doar în limba română, excepţia de la regulă fiind atunci când avem musafiri care nu ne vorbesc limba.
• Antonia răspunde la comenzi simple atât în limba franceză, cât şi în limba română. De exemplu, atunci când noi spunem „au revoir”, ea face cu mâna şi spune „pa pa”; când i se cere căciula, haina sau un alt obiect în limba franceză, îl recunoaşte imediat; când i se cere să se aşeze la masă, o face fără ezitări, ş.a.m.d.

În încheiere aş vrea să vă dau un sfat (necerut, ce-i drept). Dacă aveţi vreun dubiu în privinţa sănătăţii copilului vostru fie el de ordin lingvistic, auditiv sau de orice altă natură, cereţi sfatul unui specialist înainte de a întreba pe grupurile de facebook. Zilele trecute mi-a atras atenţia pe un grup de facebook mulţimea de comentarii pe care o mamă le-a primit când a întrebat celelalte mame dacă cred că dezvoltarea copilului ei din punct de vedere al limbajului este în parametrii normali. Copilul ei avea peste 2 ani şi rostea abia 2 cuvinte. Ei bine, au curs diagnosticele legate de tulburări din spectrul autist, iar unele mame erau relaxate până la inconştienţă dându-l exemplu pe Lucian Blaga, care a vorbit abia la 5 ani (diferenţa este că el chiar avea tulburări din spectrul autist, deci nu e cel mai bun exemplu când vine vorba de vorbirea târzie). Pe facebook veţi găsi experienţe similare cu ale voastre, e bine să cerem o părere, un sfat, însă, înainte de a ne relaxa sau panica, doar un specialist are competenţa necesară de a face o evaluare completă şi de a pune un diagnostic competent.

Mi-ar plăcea ca articolul să fie suportul unui schimb de experienţe. Voi cum încurajaţi dezvoltarea vocabularului celui mic? Cum gestionaţi 2 sau mai multe limbi? V-aţi confruntat cu situaţii în care aţi avut nevoie de ajutor specializat?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.