De cand am aflat ca sunt insarcinata am facut tot posibilul sa nu fiu paranoica (nu am reusit in totalitate). La un moment dat, citeam ca este ideal sa calatoresti insarcinata intre a 4-a si a 7-a luna de sarcina. Perioada coincidea cu ziua de nastere a lui H. si cu prima mea zi de prenatal. Ne-am zis ca dupa ce nasc ne va fi mai greu sa calatorim, sa avem timp pentru noi asa ca trebuie sa profitam. Am programat un city break de ziua lui cu destinatia Strasbourg. Nu am vrut sa ne aventuram pe distante lungi, iar Strasbourgul e la vreo 230 km de noi.
Imi doream foarte mult sa-l surprind de ziua lui si stiam ca anul viitor va fi mai greu sa pregatesc vreo surpriza printre scutece si pusee de crestere. Ce puteam sa-i cumpar? Nu gaseam nicicum cadoul potrivit. De cand suntem impreuna i-am luat cam de toate. Intrebam baietii la lucru ce si-ar dori sa primeasca si mi-a venit ideea perfecta: un stagiu de pilotaj. Am gasit un circuit, Geoparc, aproape de Strasbourg.
Nu era prima calatorie pentru ca in decembrie am calatorit 1600 km spre Romania si inca 1600 la intoarcere. Am cerut sfatul medicului si mi-am asigurat confortul: haine lejere, apa suficienta, rontaieli in caz de foame si opriri … multe opriri din motive foarte bine cunoscute de noi burticile. De data asta, eram mult mai grea si mai „voluminoasa”, asa ca nu ne-am propus sa facem prea multe. Stiam ca am sa obosesc. Cu un an in urma ziua lui ne-a prins la Paris. Timp de 3 zile am batut capitala Frantei in lung si-n lat. Stiam ca n-am sa mai pot sa fiu la fel de activa.
Ne-am trezit in ultima sambata din martie (duminica era ziua lui) cu bagajele facute. I-am spus ca are o supriza de ziua lui si trebuie sa conduca pana la adresa pe care am sa o pun pe GPS. Incerca sa ma traga de limba, sa ghiceasca, dar m-am tinut pe pozitii si nu am dezvaluit nimic. Cand am ajuns la destinatie i-am spus ca are un stagiu de pilotaj cu un Ferrari 458 (briefing in sala cu monitorul, 2 ture de circuit ca pasager, 4 ture la volanul bolidului si alte 2 ture intr-o masina de curse in dreapta unui pilot profesionist). Cand l-am vazut cu lacrimi in ochi am avut confirmarea ca e cadoul perfect. In cele din urma, barbatii sunt niste copii mai mari :).
Dupa multi cai putere am luat drumul Strasbourgului. Ne-am cazat la Hotel Ibis Centre Halles, de unde este usor de ajuns la catedrala, in cartierul La Petite France si in celelalte puncte de interes. Intotdeauna cautam hoteluri bine situate, la preturi rezonabile, care sa ne permita explorarea orasului pe jos. Locul masinii este in parcare. Ne-am lasat bagajele si am iesit sa ne pierdem pe strazi, cu scopul sa gasim un restaurant unde sa luam cina si sa sarbatorim ziua de nastere a sotului.
La o rascruce de drumuri din cartierul La Petite France am impins usa restaurantului „L’Eveil des Sens”. Am pasit intr-un cadru elegant, decorat cu gust si in acord cu traditia alsaciana. Am incheiat seara fericiti, cu zambetul pe buze si cu Antonia care ma atentiona ca e obosita dupa o zi agitata … sau poate vroia doar sa-i ureze taticului un „violent La Multi Ani”.
Duminica dimineata am pornit sa luam vaporul care ne-a permis sa descoperim Strasbourgul. Timpul era limitat si imi era imposibil sa merg atat de mult pe jos. Atunci cand aveti putin timp la dispozitie (si nu doar atunci) va recomand sa optati pentru turul orasului cu barca. Intr-o ora aveti posibilitatea sa vedeti principalele puncte turistice ale capitalei alsaciene printre care La Petite France, barajul Vauban, cartierul imperial (Neustadt), precum si institutiile europene. Imbarcarea se face langa palatul Rohan situat la aproximativ 150m de catedrala Notre-Dame.
Nu puteam sa lasam Strasbourgul in urma fara sa nu mergem la Casa Kammerzel, cea mai veche cladire din oras, monument istoric din 1929 care, in prezent, adaposteste un restaurant, punct de reper in gastronomia locala, si un hotel. Casa Kammerzel e la doi pasi de catedrala Notre-Dame. Am profitat sa mancam o choucroute in tara choucroute-ului. Aceasta este o mancare tipic alsaciana care are la baza varza acra pregatita cu vin alb, condimente si ierburi, servita cu specialitati alsaciene (carnati, sunca afumata) si cartofi. Exista si versiunea cu peste. Nu puteam sa nu le incercam pe amandoua.
Cu vreun kilogram in plus, pe o vreme inchisa si ploioasa, ne-am pornit spre casa. Ne-am propus ca zilele noastre de nastere sa le petrecem mereu altundeva, indiferent daca suntem doi, doi si jumatate, trei sau mai multi. Vrem ca asta sa fie traditia noastra!
