Prin luna noiembrie a anului trecut am aflat ca ma transform (incet, dar sigur) intr-o dobitoaca. Am „intrebat” dexul cum defineste un dobitoc/o dobitoaca si se pare ca este un om lipsit de inteligenta sau de bun-simt. Dar sa incep cu inceputul.
Aveam cam 11-12 saptamani de sarcina. Deveneam usor rotunda la nivelul taliei, dar nu era evident ca sunt insarcinata. Aveam in burtica un bebe de 4 cm si un bagaj de sentimente, emotii si vise. Bineinteles, munceam, socializam si viata imi era plina de activitati, deci nimic schimbat.
Conjunctura profesionala a facut sa ies la pranz cu alte 4 romance (mentionez natia pentru ca am de a face cu cel putin 10-20 de natii zilnic). A. imi este prietena (singura care stia ca sunt insarcinata), dar cu celelalte 3 nu aveam niciun fel de relatie. Toate 4 erau in jurul varstei de 35 de ani, femei cu cariera, inteligente si pline de alte calitati (banuiesc) pe care, in cele din urma, nu mi-am dorit sa le aprofundez. Eu eram mucoasa grupului, dar sunt obisnuita sa fiu inconjurata de oameni cu mai multa experienta. La un moment dat, discutia se indreapta in directia copiilor. Doua dintre ele sustineau foarte vehement ca nu-si doresc copii. A fost primul soc!
Nu spune nimeni ca toate femeile sunt nascute pentru a fi mame, insa, pentru mine, este ciudat sa nu ai dorinta de a da viata, de a modela un omulet nascut din tine. Argumentele erau diverse si viata de mama era privita ca pe una in care trebuie sa te privezi de multe lucruri: bugetul se reduce, calatoriile sunt mai putine (si mai nelinistite), esti nevoita sa iti schimbi prioritatiile (copilul inaintea cuplului sau chiar a propriei persoane), o silueta compromisa, etc. Pentru mine suna a egoism. Eu, mucoasa de 25 de ani treceam printr-o tortura auditiva pentru ca viziunea mea despre viata si familie era si este total alta, in completa antiteza cu ceea ce imi era dat sa aud. Eram extrem de bucuroasa ca voi deveni mama si ma aflam la masa cu femei care nu vor avea poate niciodata privilegiul sa-mi inteleaga bucuria si tot amalgamul de sentimente.
Nu interveneam prea mult in discutie, desi eram incitata, pentru ca nu aveam nimic de spus. Mai mult, primesc al doilea soc, care imi da si o usoara senzatie de greata (sau poate era doar sarcina de vina): femeile care devin mame se indobitocesc! Aaaa…cum ramane cu implinirea, inflorirea si restul sentimentelor de care am tot auzit?! Doamnele aveau o viziune foarte clara: proaspetele mame nu mai stiu purta o discutie pe vreun alt subiect in afara de alaptat, cat si cum face bebe caca, cate nopti de nesomn au la activ, etc. Mamele nu mai au timp pentru ele, pentru un film, o piesa de teatru, o carte, etc. Deci, in timp, devin dobitoace. In plus, se afunda in dobitocie cu statul acasa. Adica cum sa nu ai viata profesionala timp de 2 ani?!?!
Stiam ca e prima si ultima noastra intalnire. A., prietena mea, intervine: „Fetelor, poate nu stiti ca Flavia e viitoare mamica.” Vad ca fetelor incep sa li se descompuna chipurile: „Vai, dar trebuia sa ne spui. Nu am vrut sa te facem sa te simti prost. Trebuia sa ne spui ca esti insarcinata.” Mi-am pus zambetul ironic pe buze si am lasat sa curga sarcasmul: „Daca va spuneam ca sunt insarcinata ati fi avut o opinie diferita?! De ce sa va abtineti sau sa ma menajati?! Sa ma simt prost?! Nu ma regasesc in ceea ce spuneti. Imi pare rau pentru voi pentru ca fotografiile din calatorii nu va vor aduce implinire, caldura, iubire pura. Dar, sa nu uitam, ca nu toate suntem facute sa fim mame. Nici voi nu sunteti!”
Doamnelor, dupa aproape 7 luni de mamicie, va spun sincer ca nu ma simt dobitoaca, ba chiar sunt mandra de mine, mandrie pe care nu aveti cum sa o intelegeti.
Da, majoritatea discutiilor sunt despre EA, minunea care imi lumineaza viata, dar pot la fel de bine sa discut si despre un alt subiect, care nu o priveste, pentru ca nu m-am rupt de realitate, ci o traiesc din plin.
In 7 luni am citit si am acumulat atatea informatii noi pe care voi nu le detineti si nici nu le veti cunoaste vreodata. Sa nu credeti ca treaba cu alaptarea exclusiva si scaunul bebelusului sunt chiar atat de simple cum par. Si invat in continuare. Momentan sunt la capitolul nutritie.
Fiti pe pace! Nu stau 2 ani acasa pentru ca statul vrea sa ma salveze de la indobitocire. Totusi, imi prelungesc concediul de maternitate cu zilele de concediu ramase din anul care se incheie si nu, nu plec in vreo vacanta exotica, ci profit cat pot de ultimele zile pline cu micuta mea acasa, in caldura caminului nostru.
Da, m-am ingrasat (38 e cifra”magica”), insa kilogramele se duc, incet, dar sigur. Noile forme nu ma fac sa ma simt mai putin femeie si am grija de mine in continuare, desi ma spal, ma piaptan si ma machiez cu asistenta.
Abilitatile mele organizatorice s-au dezvoltat si mai mult de cand fiinta asta mica ma solicita 24 din 24. Inca gasesc timp si variante sa ma epilez, sa merg la coafor sau la manichiura fara sa am vreun alt ajutor cu exceptia sotului (care, apropo, ma iubeste la fel sau poate chiar mai mult).
Nu, noptile nedormite nu mi-au furat zambetul si cearcanele nu ma impiedica sa fiu politicoasa sau sa uit sa-i spun „Buna ziua” doamnei de la magazin. Socializarea nu a disparut! Ne vedem cu prietenii de cand Antonia s-a nascut si ea e mereu prezenta cand iesim sau cand avem musafiri. Cuplul nostru este mai puternic si gasim si momente doar pentru noi doi.
In concluzie, reluand definitia din dex a dobitocului, coeficientul de inteligenta nu a suferit modificari negative si bunul simt e chiar mai prezent decat inainte. Rasuflu usurata si marturisesc cu mandrie ca nu am devenit o dobitoaca. Mai rau e ca, indirect, va considerati propriile mame niste dobitoace!
Dragi mamici/viitoare mamici, aveti incredere si fiti linistite: sa fii mama este suma tuturor sentimentelor minunate pe care le-am simtit pana acum. Mamicia nu este in detrimentrul feminitatii, cuplului, calatoriilor, inteligentei, etc. Poate am sa-mi definesc sentimentele de mama cand resursa timp va fi mai generoasa, pana atunci aveti incredere in voi. Sunteti minunate!
Daca ti-a placut articolul „Cum am aflat ca devin o dobitoaca” te invit sa urmaresti blogul pe pagina de facebook sau abonandu-te direct pe blog.
Toate articolele sunt bazate pe experientele noastre imbinate cu informatiile acumulate (despre sarcina, diversificare, produse testate, retete, calatorii, etc.).
Sper sa citesti blogul cu placere si sa-ti fie util.
Multumesc !
Sursa foto: onlinelearningtip.com; someecards.com.