Sursa foto: Pixabay

 

Timpul trece cu o viteză uimitoare şi copiii noştri cresc prea repede. Uneori îi dorim mari şi independenţi, alteori vrem să ţinem timpul în loc şi să ne mai bucurăm de inocenţa lor. Pe măsură ce ei cresc, cresc şi grijile noastre, cresc şi visele lor. Unii îşi doresc să devină pompieri, alţii vor să zboare în înaltul cerului, unii se văd medici, iar câţiva îşi doresc să devină sportivi de performanţă. Ce facem noi, părinţii, cu visele lor? Eu aş spune să le hrănim, să le încurajăm şi să le oferim copiilor toate resursele necesare pentru ca acestea să devină realitate. Principalul lucru pe care ar trebui să-l facem, este să ne îngrijim de sănătatea copiilor noştri, pentru că unele afecţiuni îi pot împiedica să-şi realizeze visele.

Îmi aduc aminte câte griji îmi făceam în perioada sarcinii. Testele arătau că voi avea un copil sănătos, însă asta nu mă împiedica să mă gândesc la scenarii mai puţin fericite, la afecţiuni ascunse. Am născut un copil perfect sănătos, însă grijile mele nu s-au oprit aici. Mă speria ideea că ar putea dezvolta boli cronice. Cel şi cel mai tare îmi era frică de diabet, pentru că are o bază genetică în acest sens, şi de afecţiunile oculare, pentru că văzul este un simţ esenţial. Am hotărât să nu-mi las gândurile să mă tortureze şi să iau lucrurile aşa cum vin, dar să nu le las să mă ia prin surprindere. Cred cu tărie în prevenţie înainte de vindecare. Astfel, primul control oftalmologic al fetiţei mele a fost la vârsta de 16 luni. De fapt, a fost un bilanţ optometric susţinut de statul luxemburghez, locul în care am născut. Practic, statul invita fiecare părinte să efectueze acest screening vizual, în mod gratuit, între vârsta de 10 luni şi 4 ani. După primul bilanţ, copilul era convocat în mod regulat să efectueze examinări ortoptice. Acestea sunt un prim pas şi evaluează oculomotricitatea, paralelismul ochilor, vederea binoculară, acuitatea vizuală şi refracţia, dar nu include un examen al fundului de ochi. O examinare optometrică poate detecta ambliopia, o afecţiune tăcută, cu simptome care nu sunt foarte uşor de sesizat, însă o consultaţie oftalmologică exclude afecţiuni ale nervului optic.

 

Ce este ambliopia? 

 

Ambliopia este o afecţiune oculară, numită şi „boala ochiului leneş”. Ea se caracterizează prin performanţa slabă a unui ochi, însă ambliopia poate să apară şi binocular. Practic, copilul nu îşi dă seama că nu vede bine cu un ochi. Creierul ignoră imaginile de la nivelul ochiului cu probleme şi le percepe doar pe acelea de la ochiul sănătos. Ochiul leneş nu este bolnav. Este perfect sănătos din punct de vedere structural, însă imaginea proiectată pe scoarţa cerebrală nu este corectă.

Ambliopia poate fi tratată complet dacă este depistată la timp. Cu cât este diagnosticată mai devreme, cu atât şansele de recuperare sunt mai mari.

 

Ştiaţi că între 2% şi 5% din populaţia lumii a fost diagnosticată cu ambliopie?

 

Cum ne putem da seama că cel mic suferă de ambliopie? 

 

Ambliopia este o afecţiune tăcută, simptomele ei nefiind uşor de sesizat. De cele mai multe ori, copiii nu îşi dau seama de problema cu care se confruntă. Părinţii nu realizează nici ei că cel mic suferă de o afecţiune oftalmologică şi nu consideră necesar un control oftalmologic. Mai mult decât atât, ambliopia poate să apară încă de la naştere, fiind şi mai greu de observat de părinţi la această vârstă. Copiii mai mari pot suferi de ambliopie dacă prezintă următoarele comportamente, însă acestea nu sunt o regulă esenţială pentru ca cel mic să sufere de această afecţiune oculară:

  • neîndemânare;
  • accidentare frecventă din cauza aprecierii incorecte a distanţelor;
  • îşi înclină frecvent capul într-o parte pentru a vedea mai bine;
  • se apropie nefiresc de mult de anumite obiecte;
  • refuză sistematic să-şi acopere un ochi (puteţi încerca acasă, ca şi cum v-aţi juca);
  • are o pleoapă căzută, care acoperă pupila.

 

Sursa foto: Clinica Optisan

 

Cum se poate trata ambliopia?

 

Cea mai frecventă metodă de tratament pentru ambliopie este obturarea ochiului sănătos cu scopul de a stimula ochiul leneş. Problema este că această metodă este neplăcută şi incomodă pentru copil, fapt care-i va afecta eficienţa. În plus, se consideră că recuperarea vizuală în cadrul aceastei metode poate avea loc până la vârsta de 6-7 ani.

Din fericire, există metode de tratament inovatoare, mult mai plăcute pentru cei mici şi cu rezultate eficient chiar şi după vârsta de 7 ani a pacientului. Una dintre ele este bazată pe exerciţii computerizate. Oftalmologii şi optometriştii americani au conceput o serie de softuri cu exerciţii sub forma unor jocuri video. Practic, copilul se joacă şi îşi tratează ochiul leneş în acelaşi timp. Evident că această metodă îi cucereşte pe cei mici şi îi motivează să coopereze. În România, softurile au fost testate de un medic oftalmolog, Dr. Alexandru Dimitriu, care din 2010, a început dezvoltarea unei metode proprii de terapie vizuală.

 

Dr. Alexandru Dimitriu: „Ne-am dorit să găsim o terapie cu care să obținem rezultate bune cu un disconfort minim și la pacienți cu vârsta mai mare de 7 ani. Softurile pe care le folosim conțin exerciții sub forma unor jocuri video pentru stimularea vederii prin stimuli de diferite categorii. Prin intermediul jocurilor se folosește neuroplasticitatea creierului pentru a-l stimula să folosescă din nou ochiul ambliop (ochi sănătos din punct de vedere anatomic). Astfel, pacienții percep terapia ca pe o joacă. Recuperarea se realizează în două etape: terapia pleoptică pentru recuperarea vederii ochiului leneș, iar apoi –  terapia ortoptică pentru educarea vederii binoculare. Am folosit metoda de recuperare a vederii la zeci de pacienți din întreaga țară, cu vârste cuprinse între 6 și 47 de ani. La 90% dintre pacienți s-au înregistrat creșteri semnificative ale acuității vizuale, recuperându-și astfel vederea binoculară.”

 

La Clinica oftalmologică OPTISAN, metoda de recuperare e vederii ochiului leneş este una complexă şi permite crearea unui plan de tratament personalizat, adaptat fiecărui pacient în parte. Specialiştii pot monitoriza în timp real performaţele pacienţilor şi pot ajusta planul de tratament în funcţie de rezultate. După realizarea setărilor personalizate, pacientul începe sesiunea de exerciţii. Fiecare sesiune poate dura între 20 şi 30 de minute, iar dificultatea exerciţiilor creşte pe măsură ce pacientul îţi îmbunătăţeşte vederea. Terapia este posibilă atât în cadrul clinicii Optisan, cât şi la domiciliul pacientului, indiferent dacă acesta locuieşte în România sau în altă ţară. Bineînţeles că examenele medicale nu au cum să fie efectuate la distanţă. Este nevoie de un set de investigații în funcție de care se realizează planul de tratament. Apoi se setează toți parametrii necesari pentru efectuarea exercițiilor la calculator, iar pacientul poate începe sesiunile de terapie acasă. Specialiștii monitorizează la distanță evoluția pacientului și fac modificările în program odată cu progresele acestuia. Pe site-ul clinicii, găsiţi testimonialele pacienţilor. Sunt multe şi optimiste.

 

Clinica Optisan  a început o campanie de informare şi de conştientizare prin care să prevenim ambliopia, #AmbliopiaDistrugeVisuri, care va ţine pe parcursul lunilor martie şi aprilie ale acestui an. În prezent, Dr. Alexandru Dimitriu dezvoltă o metodă de terapie vizuală pentru încetinirea/stoparea progresiei miopiei la copii. Bazându-se pe cunoștințele acumulate în timp și rezultatele pacienților care și-au recuperat vederea, Dr. Alexandru Dimitriu își dorește să dezvolte și o aplicație mobilă proprie, complementară terapiilor folosite până în prezent.

 

Sunteţi pentru consultaţiile preventive? Aţi fost deja cu copilul la un consult oftalmologic?

 

Sursa foto: Clinica Optisan

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

 

4 Comments on Ce este ambliopia şi cum îi poate ea influenţa viitorul copilului tău (P)

  1. Prezenta! Cu Ambliopie. Descoperita din pacate doar la 7 ani. Zau daca stiam ca se poate face ceva. La ultimul control mi s-a spus că nici ochelarii nu mai are rost sa-i port ca nu ma ajuta la nimic.
    Si pentru ca am auzit de prea multe ori, nu se poate face nimic, mi-am dus copila de mica la oftalmolog. Nu are ambliopie, dar are probleme cu vederea. In general nu fac recomandări, dar de data asta recomand tuturor părinților sa-si ia puii si sa-i duca la un consult.

  2. Buna ziua. Fiul meu (acum are 11 ani) a fost diagnostificat cu ambilopie la ochiul stang la 7,5 ani. In primul an a fi trebuit sa poarte permanent ochelari si sa faca exercitii zilnic cu ochiul slab (acopeream lentila ochiul sanatos cu un ocluzor si trebuia sa citeasca, sa se joacea, orice) timp de 1 ora. Nu prea a purtat ochelarii dar exercitiile le cam facut (tableta era la putere!). In al doilea an am scapat de purtatul permanent al ochelarilor dar am ramas cu exercitiile pe care nu voia sa le mai faca. In al treilea an am revenit la putatul permanent al ochelarilor si exercitii. La 10 ani si 3 luni la control nu mai avea nimic. Ni s-a recomandat totusi sa avem ochelari pentru citit (cand sta mai mult sa citeasca, nu permanenti – nu ii poarta desi citeste destul de mult), ca sa evitam obosirea ochilor. Trebuie sa mergem in vara la control. In familia sotului nu au avut probleme cu ochii dar in familia mea sunt destule, eu avand miopie si astigmatism.

    • Foarte tare! Şi unii spun că după 7 ani sunt şanse minime de recuperare. Aţi urmat un tratament la Optisan sau la o altă clinică?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *