Știți cât costă un „Bună ziua”, un „La revedere” ori un „Mulțumesc”? Nimic. Pe cuvânt că n-am plătit nimic pe niciunul niciodată. Și nici măcar zâmbetul care le însoţeşte nu-i cu plată. De-ar fi, aș cumpăra vreo câteva, le-aș face cadou și aș redacta și un manual de utilizare. Poate posesorii ar învăța să le folosească fără zgârcenie, că nu-s plătite din banii lor. Sunt cadou!
Un pachet cadou de „Bună ziua”, „La revedere”, „Mulțumesc” și zâmbete ca bonus i-aș oferi noii vecine. Zău că blând și cu un zâmbet larg i-am zis „Bonsoir” și i-am deschis ușa de la scara blocului. Ea nimic! Doamne, iartă-mi judecata dacă femeia e cumva surdă!
Un pachet complet ar merge la clienta din fața mea de la supermarket, pe care am întâlnit-o acum vreo două seri. Acră, dar știți cât de acră?! Nu „bună seara”, nu „la revedere” către vânzătoarea mea preferată, nu „mulțumesc” ori batăr un zâmbet că i-am sărit cu o pungă în ajutor. Nimic!
Aș extinde pachetul și aș adăuga un „Mă scuzați” pentru toate vânzătoarele plictisite și ocupate cu orice numai cu vânzarea şi cu servirea clientului nu. Mai că-mi vine mie să-mi cer scuze că le deranjez în timpul programului de muncă de la pilitul unghiilor ori de la conversațiile sterile cu colega.
Un pachet extins am și pentru funcționari ori alții puși la relații cu „publicul”. Publicul merită ghilimele, pentru că relațiile-s la telefon, pe facebook ori cu vreun coleg. Altă plictiseală, scârbă și atitudine flegmatică și la bancă, și la poștă, şi la primărie, și la ghișeul de taxe și impozite. Am un domn la primărie la care i-aş face un extra bonus: o cutie de aţă dentară. Nu de alta, dar purta conversaţiile cu mine în timp ce se scobea printre dinţi cu pixul (fără exagerare). Măcar aţa dentară e mai sănătoasă.
M-aș duce până la sugestii de concedieri ori cursuri intensive de relaționare pentru cei pe care pachetele menționate nu-i mai salvează. Aici o includ pe vânzătoarea care m-a scanat din cap până în tălpi (greaţa pe faţă a fost inclusă) şi m-a trimis în magazine cu mărimi XXXXL când am cerut modele de rochii mărimea 44. Născusem de 3 luni! E adevărat că n-avea ea de unde să ştie. Eu ştiam că-s cât Casa Poporului, dar mă aşteptam la un gram de consideraţie din partea ei. Mai am o candidată cu atitudine de primă doamnă. Am cunoscut-o pe vremea când ne organizam nunta. De fapt, căutam unde să ne facem ospăţul. Locaţia minunată, hotelul de 5 stele, nu şi sala în sine, dar eram deschişi să auzim oferta. M-a pierdut la următorul argument: „Dacă vă doriţi o nuntă perfectă, atunci doar la noi puteţi să o aveţi. Oriunde altundeva va fi doar o nuntă mediocră.” Mi s-au închis urechile, mi s-a stins glasul şi picioarele voiau să o ia din loc. Au şi luat-o! Dacă argumentul făcea partea dintr-o strategie de vânzare, proastă strategie, părerea mea.
Aş mai avea destui din ăştia de cadorisit! Nu mi-ar ajunge economiile. Le-aş spune că toate, „Bună ziua”, „La revedere”, „Mulţumesc” şi zâmbetele sunt gratis. Chiar nu costă nimic mai mult decât efortul de a rosti câteva silabe. Zâmbetul nici măcar de atât nu are nevoie. Le-aş spune şi că nu e vina lor că nu au cei 7 ani de acasă. E vina lor că nu caută să se educe. Le-aş spune că îmi pare rău că au stat acasă, bolnavi ori au chiulit exact de la orele la care se învăţau lecţiile astea. Dar aş vrea să le reamintesc că sunt adulţi, că au plecat de acasă de la mama, că au trecut de rebeliunea din adolescenţă. E cazul să îşi lărgească orizonturile ori măcar să-şi îmbogăţească vocabularul cu aceste cuvinte simple. Vreau să înţeleagă că nu e vina celui care le iese în cale că au o zi proastă. Nu trebuie să le-o strice şi altora! Zău că tare mă enervează oamenii nepoliticoşi şi fără gram de maniere. Ghinion, veţi spune! Ştiu că îmi veţi mai zice şi că n-am decât să mă obişnuiesc şi să îi trec în categoria „Ignore”, că-s prea mulţi şi se înmulţesc pe zi ce trece. Dar nu mă pot împăca cu gândul ăsta. Aceşti oameni transmit aceleaşi gesturi copiilor lor. Asta e partea cea mai tristă.
Nu uitaţi că „Bună ziua”, „La revedere”, „Mulţumesc” însoţite de un zâmbet chiar nu costă nimic. Exersaţi-le intensiv măcar timp de o săptămână. Garantez că vă vor da o stare de bine atât vouă, cât şi celor din jurul vostru. Trataţi-i pe cei din jur aşa cum vă doriţi să vă trateze şi ei pe voi!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Eu mor de drag cand piciul meu de 2ani 2luni spune „revedee”, bombane un fel de „tumesc” si azi a venit la mine si a spus „mami, te roc apa!”. Dar oare pt ce lume il pregatesc? Uneori ma gandesc serios ca gresesc, asa am fost si eu crescuta si zau ca nu mi-a adus nici un beneficiu, dar pur si simplu nu pot altfel.
A mea spune „multumesc” in franceza, „la revedere” tot in franceza sau „pa pa” in limba romana. Stiu ca lumea asta in care ne crestem copiii e departe de ceea ce ne dorim pentru ei, insa poate chiar ei o vor face mai buna. Eu zic ca nu gresesti. 😉