De ceva vreme plănuim un weekend în familie. Am vrut să facem o ieșire nu prea departe de casă, într-o locație potrivită atât pentru vreme cu soare, cât și pentru vreme capricioasă, pentru că se anunțau ploi. Am ales un hotel la Băile Felix. Este la 160 de kilometri de Cluj, are piscine interioare și exterioare, cu apă termală și, cel puțin pe hârtie, 4 stele care trebuiau să ne asigure tuturor confortul, nouă, copilului, socrilor, mamei și bunicii mele. Toate bune și frumoase, doar că cele 4 stele de pe site nu mai erau 4 la fața locului.

 

Prima zi, prima problemă

 

Peste tot pe unde am fost cu copilul, am ales să avem pat matrimonial, pentru că Antonia doarme între noi în deplasare. În Belgia, la Antwerp, am pățit-o cu patul matrimonial care era format din 2 paturi dar, după vreo oră de așteptare, acolo ni s-a rezolvat problema. Ni s-a dat chiar un junior suite și scuze repetate. Aici am întrebat de 3 ori dacă patul este matrimonial și am fost asigurată de fiecare dată că este. În cameră, patul matrimonial era compus din 2 paturi lipite, acoperite cu o imitație de topper-cearşaf, de ți se vedeau degetele prin el, deci copilul urma să doarmă în gropa dintre cele 2 saltele. Am coborât la recepție, am semnalat problema și mi s-a spus că așa este la ei patul matrimonial ca să poată face camera și twin, la nevoie. Am încercat să îi explic doamnei de la recepție diferența între patul matrimonial și structura unei camere twin și motivele pentru care l-am cerut pe primul. Bunnn! Detaliul ăsta s-a omis de la început. Un topper sănătos ar fi rezolvat problema. După o ușoară contrazicere, doamna mi-a spus că poate găsește ceva, o altă cameră, dar nu îmi garantează. Eu am renunțat din start, pentru că era vineri dupămasa, iar duminică urma să plecăm. Ideea era să ne petrecem timpul în familie, nu dintr-o cameră în alta. Și deja bagajele îmi erau despachetate. Până la urmă, asta să fi fost cea mai mică problemă.

 

Asta trebuia să astupe gaura dintre saltele

 

Somnul copilului, între saltele

 

 

Structura

 

Aici sunt multe de povestit. Cert este că locul nu este child friendly și doar parțial adult friendly. Anumite norme minime de siguranță, pe care te aștepți să le ai la 4 stele, sunt complet uitate. Dar Hotel President, că de el este vorba, are 3 unităţi de cazare, 2 renovate, Hotel President Spa şi Hotel Aqua President, şi una cică parţial renovată, Hotel President. În prima nu am fost deloc. Am traversat tot Aqua Park-ul să ajung la masaj. Acela a fost ireproşabil, dar Aqua Park-ul nu a fost nici pe departe genul meu. Un puhoi de lume (am înţeles că lasă să intre mai mulţi oameni decât ar trebui), un aer irespirabil şi o curăţenie nu tocmai ireproşabilă. Aaa … și personalul care te ia la rost că faci urme când te duci la masaj și îți poruncește să mergi pe unde băltește apa.

Bun! Eu vreau să

vă vorbesc de a treia unitate de cazare, că acolo am fost cazaţi. Doamna de la recepţie spunea că nu e diferenţă între camere şi ne sfătuia să rămânem acolo unde am rezervat, pentru că este linişte. Noi am avut o cameră cu vedere la pădure, foarte liniştită. Mama şi bunica s-au „bucurat” sâmbătă noaptea de nunta care a fost chiar la sala din faţa hotelului. Nu ne-a zis nimeni că au şi o sală de nunţi.

Hotel President

 

Hotel President

 

Priveliştea din camera noastră

 

 

Camera

 

Aici, în afară de problema cu patul, de o mochetă de o curățenie îndoielnică și de o apă neagră cu care se șterge în băi (mă iertați, dar am văzut găleata cu mopul la doamnele care se ocupau cu curățenia), nu am mare lucru de reproșat. Camerele, am avut 3 rezervate, sunt mari, cu băi spațioase și funcționale. Un mic detaliu: șlapii din cameră. Cum Dumnezeu sfântul să pui asemenea șlapi la 4 stele?! O prietenă mi-a zis că poate i-au uitat niște bătrânei. Nu! În toate 3 camerele șlapii erau la fel, așa cum se văd în poză.

 

Camera (fotografiată înainte de plecare)

 

Camera (fotografiată înainte de plecare)

Dragi oameni din conducerea hotelului și dragi turiști, asemenea șlapi nu sunt igienici! Se dezinfectează cumva? Avem această garanție? Într-un hotel de 4 stele, șlapii vin în pungi sigilate.

 

Normele de siguranță și de igienă

 

Apa din piscine este caldă și curată. Aici nu am ce să le reproșez. În schimb, la nivel de siguranță, piscinele sunt pe lângă subiect, pentru că (vă arăt și poze):

• atât la piscina interioară, cât și la cea exterioară lipsesc bucăți de gresie fix acolo unde calci sau unde te pui cu fundul, în piscină și în exteriorul ei.

 

Piscina interioară

 

• umbrelele de la piscina exterioară au bucăţi de fier ruginit ieșite în exterior, de care te poți împiedica cu ușurință, în special copiii și vârstnicii, în special pe partea stângă, unde locul între piscină și șezlonguri este mai îngust.

 

La piscina exterioară

 

• niciuna dintre piscine nu este prevăzută cu dale antiderapante, așa cum ar fi normal și de bun simț pentru singuranța turiștilor. În prima zi, un băiețel de vreo 4-5 ani a alunecat și a căzut lângă piscină de am crezut că nu se mai ridică întreg de acolo. Gresia din jurul piscinelor este foarte alunecoasă, neadaptată locului.

• la piscina interioară, o parte dintre grilajele de scurgere sunt rupte. Dacă nu ești atent, posibil să îți rupi un deget sau un picior, deci nu îți poți lăsa copilul să iasă singur din apă. Cum spuneam, este și gresia alunecoasă. Antonia a scăpat cu o lovitură la degetul mare, dar nici nu a mai vrut pe acolo pe jos, doar în brațe.

Piscina interioară

 

La piscina interioară

 

• dușurile de la piscina interioară arată mai rău decât cele de acum 15 ani de la baia pensiunii la care am fost cazată când eram în tabără, la mare.

 

Duşuri piscina interioară

 

Duşuri piscina interioară

 

• restaurantul este jegos. Îmi pare rău, aș fi vrut să găsesc un cuvânt mai blând. Nu pot! Aș minți dacă aș spune că era puțin murdar. Tapiseriile scaunelor erau jegoase și îmbâcsite. Scaunele de la birturile din sate sunt mai curate, că măcar sunt din plastic și șterse. Aici erai obligat să te așezi în jeg, jeg de 4 stele. Și vara sigur nu ești îmbrăcat în echipament de ski, deci îţi pui pielea pe ele, cu repulsie în cazul meu.

 

Tapiserie scaun la hotel de 4 stele

 

Restaurant hotel President

• farfuriile și paharele sunt ciobite mai bine de 50%, dar asta nu interesează pe nimeni. Unele boluri au atâtea ciobituri de zici că sunt dantelate. Inadmisibil la 4 stele! La fel de inadmisil este să îți iei tacâmuri dintr-un recipient murdar, să găsești furculițe, pahare și farfurii zise curate, dar cu mâncare întărită pe ele. Nu vreau să mă gândesc cum arată bucătăria.

Farfurie cu model

 

 

Mâncarea și serviciile

 

Micul dejun era inclus în prețul camerei. Prânzul și cina puteau fi à la carte sau tip bufet suedez, la prețul de 45 de lei/persoană/masă. Prețul era accesibil dar, dacă ai un stil alimentar câtuși de cât sănătos ori un copil mofturos, nu prea ai ce să alegi. Sunt privilegiați clienții iubitori de mâncare tradițională grasă. Ce-i drept, n-aș putea spune că, în mare parte, nu era gustoasă, dar dacă nu ești obișnuit cu ea, s-ar putea ca stomacului tău să nu îi priască.

Mic dejun: ouă prăjite care bălteau în ulei, omletă făcută pe loc (mare plus), pancakes, cârnați prăjiți, cașcaval (cam plastifiat), mezeluri, salată de ciuperci cu nu știu ce (era acră), brânză, halva, griș cu lapte (mega dulce, dar bine că era), mere (mici și verzi), felii de castraveți cu brânză și mărar, niște bucăți de pâine cu brânză, cu brânză și somon afumat (nu m-au inspirat, dată fiind căldura din interior), ceva pește (nici ăsta nu m-a inspirat din același motiv), bucăți de pâine cu un pate ocnă de sărat, pâine în ou, dovlecel pane, lapte, cereale. Și sper că nu am omis nimic. Sigur nu am lăsat pe dinafară ceva sănătos.

Prânz și cină, că n-are rost să le separ (se reciclau de pe o zi pe alta): 3 feluri de ciorbă (mare plus), cotlet de porc cu ceva sos (soțul a zis că nu era bun), mămăligă și mămăligă cu cârnați, chiftele în sos de roşii cu ulei (bălteau în ulei efectiv), papricaş de pui cu găluşte (foarte gustos și nu era gras), piure de cartofi, cartofi aurii cu mult ulei, tocăniţă de mazăre (cu ulei şi ea), ficat de pui, piept de pui prăjit cu crustă crocantă, ciocănele de pui prăjite, tot crocante, salată de varză (delicioasă), sfeclă murată (delicioasă şi ea), murături, salată verde, pepene roşu și nimic altceva super sănătos de menționat.

Pe scurt, mâncarea nu era pentru toate gusturile, majoritatea fiind prăjită ori gătită cu foarte mult ulei, cu sare sau zahăr în exces. Sâmbătă seara nu am avut ce să-i dau Antoniei la cină. Am încercat să improvizez nişte paste cu sos de roşii. Ei ziceau că pastele sunt tagliatelle cu fructe de mare, dar erau penne. Un mic detaliu! Am ales câteva paste şi am ales, de deasupra uleiului, nişte sos de roşii de pe chiftele. Din păcate, pastele erau picante. I-am cerut şefului de sală o porţie de paste cu sos de roşii, simple, fără nimic altceva. Foarte amabil, mi-a spus că se poate. Când am dat să tai spaghetele, băltea uleiul. Când le-am gustat, sosul era identic cu cel de pe chiftele. M-am întors la şeful de sală şi l-am rugat să fie sincer și să îmi spună dacă au pus pe paste sos de pe chiftele. Băiatul a înlemnit! Am adăugat că i-am cerut cel mai simplu lucru care se poate face, că dacă fetiţa mea ar vomita la noapte, sigur nu îl chem nici pe el, nici pe bucătar. M-am întors și m-am așezat la masă. Peste şeful de sală, mai era o şefă. Una blondă, de vreo 50 de ani plus. M-am dus să iau nişte pepene, când am auzit-o vorbind despre mine cu o altă colegă. Nu vorbea în cel mai frumos mod. Nu m-a văzut că eram în spatele ei. Nu aş putea să reproduc exact ce spunea, dar bătea în direcţia că sosul de roşii e sos de roşii şi eu am figuri. M-am dus la ea şi, cu respect, i-am spus că eu sunt doamna cu pastele, cu sosul de roşii şi dacă are să-mi spună ceva, o ascult. Tremuram, pentru că, pentru mine, asta înseamnă nesimţire dusă la extrem.

Domnilor ospătari, etica spune să nu vorbim urât despre clienţi când restaurantul este plin şi subiecţii ar putea auzi. Şi tot etica spune să nu îi facem morală ospătarului novice de faţă cu clienţii. Între 4 ochi, mesajul ajunge poate mai bine unde trebuie.

Încă o păţanie scurtă din categoria serviciilor. Camerista mă întreabă dacă am prosoape murdare. Îi spun că n-am murdare, dar aş mai vrea două curate, că unul e la piscină şi mai am unul curat în cameră, dar noi suntem 3. Şi vă redau dialogul în care doamna s-a răstit şi m-am răstit şi eu, că na … nu pot accepta să se răstească cineva la mine pentru un prosop și nici să fiu amabilă în condițiile date:

Ea: Nu se poate! Îmi daţi prosoape şi vă dau altele în schimb.
Eu: Doamnă, dar nu mă pot şterge după duş cu prosoapele de la piscină. Din start am avut 2 prosoape mari şi noi suntem 3.
Ea: Nu se poate, că le plătiţi.

Eu: Ce să plătesc? Prosopul în plus?
Ea: Plătiţi dacă nu iese la calcul.
Eu: Doamnă, nu îl duc acasă. Ce ar trebui să fac să am măcar un prosop în plus?
Ea: Bine, vă dau, dar vă trec pe caiet.

Nu ştiu pe care caiet, că la check-out am cerut să mi se numere prosoapele din cameră şi să îl plătesc pe ăla extra dacă tot suntem la 4 stele.

 

Photo by Bill Anastas on Unsplash

 

Puncte pe care le apreciez:

 

♠ După ce sâmbătă era să ne rupem gâtul în saună finlandeză a cărei primă treaptă era ruptă, duminică am găsit-o reparată şi sauna deschisă cu o oră înainte de program.
♠ Mulţumesc ospătarului care, vineri dupămasa, cred că era șeful de sală, mi-a dat 3 piersici pentru gustarea Antoniei, deşi ele nu erau la masa de prânz.
♠ Spectacolul de sâmbătă seara, susţinut de fetele care participă la Vocea României Junior (aşa am înţeles, că la televizor nu mă uit) a fost minunat, deşi nu s-a pretat pentru cină. Ne-au bubuit urechile și nu ne-am putut înțelege între noi, dar fetele au cântat minunat. Sunt cu adevărat talentate.
♠ Volumul camerei.

♠ Masajul de la vip massage (aşa se numeşte, că servicii de vip n-am cerut, numa’ un masaj de relaxare).
♠ Au rampe pentru persoane cu dizabilităţi.

 

Nişte puncte în plus pe care nu le apreciez:

 

♠ Nu apreciez deloc maşina patronului parcată pe aleea din faţa hotelului. Denotă o … nu ştiu. Putea să îşi aleagă o parcare sau na … parcarea principală, fiind neasfaltată, prăfuieşte maşina. Mă gândesc. Zic şi eu că mi se pare o atitudine nepotrivită, nu dau cu parul.

♠ Tot nepotrivit mi se pare să semnalezi toate lucrurile astea la recepţie şi să tacă toată lumea. Nu o scuză, un „ne pare rău”, ceva, orice. Ba mai mult, un domn, nu ştiu cine era, că nu s-a prezentat şi sâmbătă avea un ecuson cu „presa” şi duminică m-a întrebat „cum v-aţi simţit la noi” (după remarcile de la recepţie), abia a aşteptat să ies din hotel când i-am spus cum ne-am simţit.

♠ La barul de la piscină nu se poate plăti cu cardul. Bănuiesc că ştim cu toţii de ce. Dacă n-ai cash, e nasol!

Aş mai scrie câte ceva, nu prea bune, dar mă opresc aici. Nu îmi place să fac nimănui review-uri negative, dar nici să dau 390 de lei/noapte/cameră pentru nişte condiţii care nu există. Ce-i drept, site-ul e fain şi parcă şi mai ispititoare sunt reclamele lor de marginea drumului, care ţin cam de la graniţă până aproape de Cluj. Hotel President, te-am văzut pentru prima şi ultima oară! Mă îndoiesc că ne vom mai revedea.

Voi, cei care mă citiţi, vă trageţi singuri concluziile. Pozele cred că vorbesc de la sine. Îmi cer scuze pentru calitatea lor, dar am încercat să ne bucurăm de timp în familie. Păcat că timpul nostru împreună a trebuit să vină la pachet cu reprize serioase de nervi. Până la urmă, a fost un weekend memorabil, dar nu în modul în care ni-l doream.

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

6 Comments on Hotel de 4 stele și structură de 2 stele sau cum să dai bani pe ceva ce n-ai

  1. Îmi pare rău de experiența voastră. Ar trebui reclamații peste reclamații. Este trist că la noi în țară „merge și așa” și nedrept să plătești sevicii de care nu beneficiezi.

  2. Mie asta mi se pare cel mai de bun simt review negativ pe care l-am vazut vreodata, si mi se pare absolut corect sa spui lucrurile astea, pentru ca in felul asta oamenii vad si evita locurile respective, decat sa se enerveze si ei, sau mai rau, sa ia cine stie boala sau sa se raneasca, pe banii lor (390 de lei pe o camera pe noapte e oricum multicel pentru Romania,sunt locuri unde gasesti conditii excelente la mai putin de atat).

    • Mulțumesc! Cred că indiferent de supărări, ar trebui să ne păstrăm un ton de bun simț. La mine nu s-a putut mai mult de atât. Adevărul este că decalajul între așteptări și realitate a fost enorm. Acum nu știu cum mai stau lucrurile, că noi am fost acolo în urmă cu 3 ani. Sper să se fi schimbat în bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *