Cercetătorii spun că ceea ce experimentează un om în primii ani de viaţă îşi va revărsa efectele asupra vieţii de adult, indiferent că vorbim de sănătate ori de abilitatea de a se bucura de viaţa personală ori profesională. Deci, dacă credeţi că nu contează ce mănâncă un copil în primii 2-3 ani de viaţă, că are nevoie de dulciuri din comerţ şi de alte ronţănele, vă înşelaţi amarnic. Dar nu despre mâncare vreau să vă vorbesc, ci despre somn şi cât de mult contează acesta pentru un start bun în viaţă. National Sleep Foundation recomandă ca un copil de 1-2 ani să aibă între 11 şi 14 ore de somn în fiecare zi. Pentru copiii între 3 şi 5 ani, recomandarea este de 10-13 ore, iar cei de 6-13 ani au nevoie de 9-11 ore de somn.

Ultimele cercetări arată că nu contează doar numărul de ore pe care îl dorm copiii, ci şi un program regulat de somn. Acesta este în directă legătură, cel puţin în primii 10 ani de viaţă,  cu modul în care se descurcă la şcoală şi în activităţile zilnice. Studiul a fost făcut pe 20.000 de copii. Aceştia au fost împărţiţi în 2 grupe: cei care aveau un orar de somn regulat în cea mai mare parte a zilelor şi cei pentru care programul de somn era haotic. Primele teste efectuate s-au axat pe partea cognitivă. Astfel, copiii cu un orar regulat de somn, au obţinut rezultate mai bune la teste de matematică, citire sau orientare în spaţiu. În centrul acestui fenomen este ritmul cicardian, ciclul de 24 de ore care are loc la nivel fizic, mental şi comportamental, ceasul nostru intern, care ne spune când trebuie să dormim şi când trebuie să ne trezim.

Atunci când călătorim din Bucureşti spre New York, de exemplu, suferim de aşa numitul efect „jet lag” din cauza diferenţei de fus orar. Acesta are efect asupra funcţiilor noastre cognitive, asupra apetitului şi emoţiilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu un copil care într-o seară se culcă la 20:00, în alta la 23:00 şi tot aşa. Atunci când un copil nu are un program de somn regulat, fără a schimba fusul orar propriu-zis, corpul lui suferă, ritmul lui circardian şi sistemul hormonal îi sunt afectate.

Ştiţi deja că o parte din comportamentul copilului este în strânsă legătură cu odihna, pe lângă dezvoltarea intelectuală. În cadrul aceluiaşi studiu, în jurul vârstei de 7 ani, copiii cu un program de somn neregulat aveau mai multe dificultăţi la nivel de comportament decât cei care mergeau seara la somn la o oră regulată. Totuşi, aceste probleme comportamentale nu sunt ireversibile. Copiii care au adoptat o rutină în privinţa orei de culcare, au arătat îmbunătăţiri la nivel comportamental. Asta demonstrează că nu există cauze pierdute, că nu-i niciodată prea târziu să implementăm programele potrivite pentru cei mici.

 

Greutatea copiilor este influenţată de rutina somnului

 

Un alt studiu a arătat că rutina în general, în special cea a somnului, are impact asupra obezităţii. Copiii cu un program neregulat de somn sunt mai predispuşi obezităţii şi unei stime de sine scăzute. Copiii care sar peste micul dejun şi au un program de somn haotic, sunt predispuşi să ajungă obezi până la vârsta de 11 ani. În concluzie, în special în primii 10 ani de viaţă, ora de somn contează pentru sănătatea şi dezvoltarea copiilor.

 

Sursă foto: Pixabay

 

Până la ce vârstă ar trebui să doarmă copiii la prânz? 

 

Când eram în căutarea unei grădiniţe pentru Antonia, am realizat că nu toate privilegiază somnul de prânz. Nu mi s-a părut sănătos pentru un copil atât de mic. Îmi aduc aminte că în clasele primare încă dormeam la prânz. Veneam de la şcoală, dormeam, îmi făceam temele şi apoi ieşeam afară la joacă.

Dar de ce este atât de important un pui de somn în mijlocul zilei? Pentru că joacă un rol important în dezvoltarea fizică şi emoţională a copilului. În timpul somnul, se secretă hormonul de creştere, se activează sistemul imunitar şi are loc construcţia osoasă. La nivel neurologic, în timpul somnului profund, creierul şi sistemul nervos central se dezvoltă. Acestea favorizează memorarea, învăţarea şi echilibrul emoţional. Ştiţi deja că atunci când cei mici refuză să doarmă, sunt mult mai irascibili şi tantrumurile apar mult mai uşor. Copiii care nu dorm la prânz, se concentrează mai greu şi opun rezistenţă chiar şi la somnul de seară, în ciuda oboselii. Cu cât copiii sunt mai obosiţi, cu atât adorm seara mai greu şi sunt mai agitaţi pe parcursul nopţii. În plus, studiile arată că un copil de 3 ani care are obiceiul să doarmă la prânz, se adaptează mult mai uşor mediilor şi situaţiilor noi decât unul, de aceeasşi vârstă, care sare peste siestă.

După masa de prânz, cu toţii ne simţim mai obosiţi, adulţi şi copii, iar asta se pare că nu are legătură neapărat cu procesul de digestie. Cu toţii ar trebui să avem măcar 20 de minute de odihnă la prânz. Nu există o vârstă anume până la care copiii ar trebui să aibă un program de odihnă la prânz. Pe măsură ce cresc, copiii nu vor mai dormi la prânz, însă au nevoie de o pauză de odihnă, de un timp de relaxare.

 

Ce facem atunci când copilul refuză să doarmă? 

 

Acum veţi spune că teoria o ştiţi, dar ce să faceţi cu practica? Ce faceţi atunci când copilul refuză să doarmă? Şi asta se întâmplă în jurul vârstei de 3 ani. Ştiu şi vă înţeleg, pentru că sunt fix în acelaşi punct. Antonia doarme la grădiniţă, dar acasă refuză să doarmă la prânz. Este modalitatea ei de a se opune regulilor, de a profita de tot timpul pe care-l are să se joace şi să descopere. La aceasta vârstă, somnul nu are nimic atractiv. Nu ne putem obliga copiii să doarmă, dar îi putem încuraja să ia o pauză, să stea întinşi în linişte, să le citim o poveste în acest timp sau să privilegiem o atmosferă relaxantă (lumină difuză, muzică liniştitoare, etc.). Atunci când copiii nu dorm la prânz, ora de culcare seara trebuie să fie mai devreme pentru ca orele de somn să fie suficiente pentru odihna copilului.

Somnul de prânz nu trebuie să reprezinte o ameninţare, o pedeapsă sau o condiţionare. În mod ideal, trebuie să aibă loc după masa de prânz, între 12:30 şi 15:00 pentru ca, seara, programul de somn să nu fie decalat. Specialiştii nu recomandă ca somnul de prânz să aibă loc în întuneric, pentru că i-ar putea afecta copilului ciclurile de somn.  Antonia a avut aproape întotdeauna o relaţie complicată cu somnul. Când credeam că s-au reglat lucrurile din acest punct de vedere, am dat peste refuzuri vehemente în weekenduri. Şi mai complicat este faptul că seara nu avem nicio şansă să o culcăm mai devreme, pentru că refuză să se pună în pat până nu se înnopteză. Dacă nu doarme deloc la prânz, devine complicat să ne înţelegem până seara, la ora de culcare. Ştiţi voi ce presupune termenul „complicat” aşa că nu mai intru în detalii. Aşa că testăm strategii noi. Uneori se întâmplă să fim plecaţi şi să doarmă în maşină. Construim o poveste în jurul somnului şi al destinaţiei şi se întâmplă să avem succes. Nu-i cel mai sănătos somn posibil, dar e mai bine decât deloc. Alteori, eu şi tatăl ei, cădem subit într-o oboseală cruntă. Îi explicăm că vrem să ne odihnim, că nu-i distractiv să stea singură, că toată lumea doarme în weekend, atât oamenii, cât şi animalele, că nu pierde nimic din focul acţiunii, că acţiunea nici nu există la ora respectivă. Facem un plan de acţiune pentru restul zilei, când vom fi mai odihniţi, şi uneori se întâmplă să avem noroc şi să accepte să doarmă. După vreo oră bună de joacă în pat. Uneori ne mulţumim doar cu atât, pentru că îl considerăm un timp relaxant, în care copila noastră atomică a încetinit motoarele. Aşa că, dacă aveţi copiii mai puţin prieteni cu somnul, strategii testate şi dorinţă de împărtăşit, le aştept cu interes în comentarii. 🙂

 

 

Surse care stau la baza scrierii articolului:

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

de | 0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *