Titlu: „27 de pași”
Autor: Tibi Ușeriu
Tibi Ușeriu este triplu campion al celui mai greu ultramaraton din lume, 6633 Arctic Ultra. Acesta se desfășoară pe o lungime de 566 kilometri, la Cercul Polar, în pustietate, în condiții de ger extrem (cu temperaturi care coboară sub -50° Celsius). Punând aceste detalii cap la cap, te gândești că alergătorii de anduranță care participă la astfel de maratoane trebuie să fie construiți din ceva supraomenesc ori trebuie să aibă o combinație nemaivăzută de rezistență, voință și motivație. Nu mai are sens să spun că experiențele de la Cercul Polar l-au făcut pe Tibi Ușeriu un simbol național. Dar asta este partea văzută a poveștii lui. Partea nevăzută a fost descrisă în cartea sa, „27 de pași”.
Sinceră să fiu, m-am așteptat să citesc sfaturi legate de sport, voință, motivație și tot ce a însemnat maratonul pentru el din punct de vedere al pregătirii sportive. Descrierea cărții m-a făcut curioasă, la fel și titlul ei. De ce se numește cartea „27 de pași” când el a făcut kilometri întregi la 6633 Arctic Ultra? 27 de pași măsura curtea închisorii în care a fost închis timp de aproape 10 ani.
Tibi Ușeriu a trăit mai multe vieți paralele până în prezent, grele, palpitante, șocante, unele la limita legii, altele încălcând legea. „27 de pași” este povestea unui om pe care îl chinuie/l-au chinuit demonii trecutului, demoni care l-au măcinat și i-au fost motivație în timpul maratoanelor. Este povestea asumată a unui om care a greșit în mod repetat, dar care a ales să dea vieții lui un alt sens. Este povestea unui om care, în diferite etape ale vieții lui, a reprezentat două extreme. A fost slab și puternic, cu lumea la picioare și greu încercat de soartă, cu libertate totală și închis între zidurile unei închisori de maximă siguranță, ș.a.m.d.
Tibi Ușeriu a avut o copilărie dificilă, marcată de violențe, de teroare, de lipsă de iubire și tandrețe, ingrediente care te duc cumva cu gândul la o viață adultă complicată, predestinată, într-un fel sau altul, eșecului. Încă adolescent fiind, a luat viața în piept colindând Europa și a muncit fără vreo prea mare satisfacție. A descoperit că banii se pot câștiga mai ușor decât o făcuse el până în acel moment, așa că a devenit parte dintr-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria, bodyguard-ul unui mafiot sârb și autorul unor jafuri armate. A cunoscut închisoarea, dar și-a dorit libertate cu orice preț, așa că a evadat. Libertatea i-a fost din nou luată, timp de aproape 10 ani, sentință pe care a ispășit-o în condiții de detenție severă, într-o închisoare din Germania.
„Lumea mă știe drept alergător de anduranță. Ce nu știe, însă, e povestea vieților mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia.
Vânat prin Interpol, am devenit client al unei pușcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerețe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase.”
Pentru mine, lectura acestei cărți a fost una antrenantă. Îmbină cu succes detaliile biografice, unele descrise în amănunt, profund, cu o autoanaliză cumva detașată, umor subtil și limbaj simplu. Este una dintre cărțile citite pe nerăsuflate, care m-a ținut cu sufletul la gură. Mi-a plăcut cum a intercalat episoadele de alergare cu amintirile care îi reveneau când se afla aproape de limita inconștienței, când corpul nu mai putea duce efortul și mintea zburda în afara traseului. Mi-au plăcut toate detaliile precise, modul uman de a-și prezenta viața, dar cred că cel mai tare, pe lângă povestea de viață, curajul și voința de fier, m-a impresionat lipsa de ranchiună față de copilărie, față de oamenii care i-au fost călăi când trebuiau să-i fie stâlpi.
„Ca plastilina sau ca lutul pe roata olarului, viața unui om poate fi remodelată oricând. Azi faci din ea un om de zăpadă, mâine – e o căpiță de fân sau o minge. Pentru această remodelare, ai nevoie de niște misterioase pârghii interioare, atât de specifice fiecăruia încât sunt imposibil de explicat.
Dar se poate. Trebuie să crezi, măcar un pic. Și să te apuci. Să perseverezi. Să mergi spre o țintă, până la capăt.”
Sunt curioasă dacă ați citit cartea. Dacă ați făcut-o, ce impresie v-a lăsat? Dacă nu ați făcut-o încă, vă recomand să o puneți pe lista vostră cu cărți musai de citit.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.