Titlu: „14 conversații până la 14 ani”
Autor: Michelle Icard
Editura: Univers
An apariție: 2021
Nr. de pagini: 400
Cartea o puteți cumpăra de aici → link carte
Înainte de a intra în detalii despre carte, vă spun că „14 conversații până la 14 ani” este o lectură pe care o recomand cu drag părinților care au copii cu vârste între 8-9 și 14 ani … cel puțin. Cred că subiectele abordate se discută/rediscută și după această vârstă.
Pe măsură ce copiii noștri cresc, ne este greu, din diferite motive, să abordăm cu ei anumite subiecte. Această carte ne propune 14 subiecte de discutat cu copiii și modele de abordare, modele concrete de conversații. Mai mult, Michelle Icard (educatoare parentală cu o experiență de peste 30 de ani în lucrul cu familiile și mamă la rândul ei – se prezintă în primele pagini ale cărții) ne oferă informații valoroase despre cum gândesc și ce simt copiii noștri preadolescenți/adolescenți. Mi-a plăcut mult doza de realism din această carte, situațiile și modelele de conversații fiind aplicabile, în acord cu realitatea, nicidecum teoretice, cu tentă fatalistă sau rupte din basme. Am apreciat și doza de umor.
Prima parte a cărții – o nouă limbă
Cartea este structurată în 2 părți. În prima parte, „Cum te pregătești să vorbești”, învățăm să vorbim o nouă limbă, potrivită etapei de dezvoltare prin care trec copiii noștri. În jurul vârstei de 11 ani, copiii se distanțează de părinți, „muncind” la propria lor identitate. Au nevoie să descopere cine sunt separat de noi, părinții. Ce ne rămâne de făcut? Învățăm un limbaj nou, adaptat contextului.
„Vorbește cu ei. Nu către ei, nu spre ei, ci cu ei.”
O conversație este diferită de o prelegere și pentru ca ea să aibă loc este nevoie de participarea voluntară a două sau mai multe persoane. Să ținem minte acest lucru atunci când avem de purtat discuții serioase (și nu numai) cu copiii. Copiii noștri au nevoie de experiențe, dar și de discuții pentru a învăța. Uneori, au nevoie de limite ferme pentru a fi în siguranță. Alteori, conversațiile potrivite, la momentul potrivit, au o contribuție crucială în privința siguranței lor.
Autoarea ne propune metoda BRIEF, o structură care se poate aplica oricărei conversații, care încurajează discuții pline de sens și participarea activă. BRIEF vine de la: B – baze pașnice, R – relaționare, I – etapa de interviu a conversației, E – transmiterea ecoului lucrurilor pe care le auzim și F – feedback. Este o abordare foarte interesantă, cu care am rezonat.
În această parte a cărții, primim câteva trucuri/modalități de a ne îmbunătăți conversațiile cu copiii noștri, de exemplu: cum să ne punem „fruntea botoxată” și să nu lăsăm emoțiile să ni se citească pe chip în anumite momente; cum să stăpânim arta de a face pe prostul și să punem întrebări exploratorii ori cum să ne arătăm dezinteresați tocmai pentru a stârni interesul copilului. Și aici sunt niște abordări foarte interesante.
Prima parte a cărții se încheie cu prezentarea câtorva moduri în care adulții deraiază conversațiile cu preadolescenții, își sabotează cele mai bune intenții.
Partea a doua – cele 14 conversații
În această parte a cărții, învățăm să stârnim curiozitatea copiilor fără să părem disperați, să determinăm cantitatea de informații pe care vrem să le împărtășim despre viețile noastre fără a spune mai mult decât trebuie, ce vor preadolescenții să știe din perspectiva noastră și cum să-i facem să se deschidă mai mult. Cele 14 subiecte de discuții se ramifică și sunt atinse și alte subiecte conexe. Conversațiile se bazează pe modelul BRIEF și au fiecare exemple de sabotori, iar fiecare capitol/subiect se încheie cu un curs rapid în care sunt sintetizate informațiile principale:
⇒ Cum să vorbești despre relația voastră părinte-copil
⇒ Cum să vorbești despre independență
„Nu vei găsi nicăieri o gamă mai largă de manifestări ale maturității și dezvoltării socio-emoționale ca la copiii între 10 și 14 ani. Drept rezultat, unii copii sunt pregătiți de independență mult mai devreme sau mult mai târziu decât colegii lor. Pe parcursul acestor ani, părinții au tendința de-a judeca mai mult felul în care alți părinți își cresc copiii. Rezistă impulsului de-a compara regulile tale cu ale altora. Vor exista mereu familii mai stricte și familii mai permisive.”
⇒ Cum să vorbești despre prieteniile schimbătoare
„Copiii intră în defensivă atunci când comentezi despre prietenii lor. Folosește experiențele altor oameni, din viața reală sau din cărți/de la TV, pentru a vorbi despre cum se comportă prietenii buni unul cu celălalt.”
⇒ Cum să vorbești despre creativitate (inclusiv pe rețelele de socializare)
⇒ Cum să vorbești despre a avea grijă de tine – de la sensul cel mai de bază (igiena) la cel mai complex (gândurile de suicid), fiind abordate și următoarele subiecte: nutriția și creșterea, importanța somnului, substanțele riscante (alcoolul, fumatul, etc.), autovătămarea.
⇒ Cum să vorbești despre corectitudine – ce înseamnă corectitudinea acasă și în societate.
⇒ Cum să vorbești despre tehnologie
„Vedem tehnologia copiilor noștri drept distracție, pierdere de timp sau evadare, însă rareori drept un instrument și, fiindcă nu reușim să cântărim argumentele pro și contra, poziționăm tehnologia în mod greșit drept un pericol de evitat, nu o aptitudine care trebuie învățată. Când facem acest lucru, creăm de fapt un pericol mai mare, neînvățând copiii cum s-o folosească corect.”
⇒ Cum să vorbești despre critică – cercetările arată că feedback-ul tradițional, atunci când evidențiem greșelile, nu este eficace și că oamenii învață mai bine atunci când feedback-ul le pune în evidență punctele forte.
⇒ Cum să vorbești despre munca asiduă
⇒ Cum să vorbești despre bani – sunt abordate subiecte precum economisirea, cheltuielile pe bază emoțională, acumularea de datorii, cum preadolescenții folosesc nume de branduri pentru a evita izolarea socială, transparența în privința deciziilor financiare ale familiei, cum funcționează marketing-ul și publicitatea, etc.
⇒ Discuția despre sexualitate
„Dacă vorbești despre consimțământ devreme, începând cu situații non-sexuale, preadolescentul tău se va obișnui cu acest concept și îl va stăpâni, ceea ce îl va pregăti pentru întâlniri sexuale mai sigure în viață.”
⇒ Cum să vorbești despre reputații
⇒ Cum să vorbești despre impulsivitate
⇒ Cum să vorbești despre a-i ajuta pe alții
Cartea mea arată ca după război, toată însemnată, dar o păstrez în bibliotecă pentru anii care vor urma. Sunt sigură că îmi va fi util să reiau pasaje din ea.
Ați citit-o? Cum vi s-a părut?
Ce alte cărți similare v-au fost utile?
Alte cărți pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.