Îmi propun să reiau seria cu informații despre boala celiacă. Până acum, am povestit pe blog despre cum am descoperit boala celiacă a Antoniei; despre grupuri de risc, analize și diagnostic; primii pași pe care i-am făcut după diagnostic; despre contaminarea încrucișată și am pus reflectorul și pe conștientizare și empatie, pe viața socială a celiacilor.
Astăzi, mi-aș dori să aduc mai multe informații care să ajute la diferențierea afecțiunilor medicale la baza cărora stă glutenul, pentru că, din experiența mea, toate se reduc la una singură – intoleranța la gluten.
În ultimii ani, glutenul a devenit un subiect tot mai prezent în discuțiile despre alimentație și sănătate. Mulți oameni care au anumite simptome după ingerarea produselor cu gluten spun că au intoleranță la gluten, însă realitatea este puțin mai nuanțată.
Există mai multe afecțiuni care pot provoca reacții la gluten, iar acestea sunt adesea confundate între ele. Cele mai frecvente sunt: boala celiacă, alergia la grâu, sensibilitatea la gluten non-celiacă și așa-numita intoleranță la gluten. Deși simptomele pot părea similare, mecanismele din spatele acestor afecțiuni sunt complet diferite. Hai să le luăm pe rând.
Boala celiacă
Boala celiacă este o afecțiune autoimună. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar reacționează anormal la gluten (o proteină prezentă în grâu, secară și orz) și începe să atace propriul organism. În acest caz, este afectat intestinul subțire, mai exact vilozitățile intestinale – acele structuri esențiale pentru absorbția nutrienților.
Ingerarea glutenului în cazul celor care au boala celiaca poate genera o paleta largă de simptome, dar există și cazuri asimptomatice. Pe termen lung, pot exista consecințe grave dacă nu este respectat regimul fără gluten. Persoanele care au boala celiacă trebuie să evite inclusiv produsele pe eticheta cărora se menționează „produsul poate conține urme de gluten”. Dacă aveți curiozitatea, veți vedea că multe produse la care nu ne așteptăm pot conține urme de gluten (condimente, sosuri, conserve de legume, etc.).
Diagnosticul se face prin analize de sânge și biopsie intestinală, în anumite cazuri, iar tratamentul este unul singur: dietă strictă fără gluten pe viață.
Alergia la grâu (adesea confundată cu alergia la gluten)
Este o reacție a sistemului imunitar la una sau mai multe proteine din grâu și poate provoca simptome rapide după consum, precum: urticarie sau erupții cutanate, probleme respiratorii și, în cazuri rare, anafilaxie.
Nu are aceleași implicații ca boala celiacă.
Diagnosticul se face prin teste alergologice, iar tratamentul constă în evitarea grâului (uneori nu este necesară eliminarea tuturor cerealelor cu gluten).
Sensibilitatea la gluten non-celiacă
Aceasta este probabil cea mai controversată și mai puțin înțeleasă categorie.
Persoanele afectate prezintă simptome după consumul de gluten, însă nu au nici boală celiacă, nici alergie la grâu. Simptomele pot fi variate, digestive sau generale: balonare, dureri abdominale, ceață mentală, oboseală, etc.
Diagnosticul se pune, de obicei, prin excludere: se elimină mai întâi boala celiacă și alergia la grâu, iar apoi se observă dacă simptomele se ameliorează atunci când glutenul este scos din alimentație. Totuși, problema poate fi alta, nu glutenul. De exemplu, poate fi legată de alți compuși din grâu.
Intoleranța la gluten – un termen … neoficial
Termenul de „intoleranță la gluten” este folosit frecvent în limbajul popular, dar din punct de vedere medical nu este o categorie clar definită. De multe ori, oamenii folosesc această expresie pentru a descrie simptome digestive apărute după consumul de gluten, fără să existe boală celiacă sau alergie la grâu confirmate.
Scurt rezumat
-
- Boala celiacă = boală autoimună care afectează intestinul; necesită dietă strictă fără gluten pe viață.
- Alergia la grâu = reacție alergică a sistemului imunitar la proteinele din grâu.
- Sensibilitatea la gluten non-celiacă = generează simptome legate de consumul de gluten, dar fără mecanism autoimun sau alergic demonstrat.
- Intoleranța la gluten = termen general, folosit adesea pentru simptome digestive în urma consumului de grâu, fără diagnostic clar.
De ce este important diagnosticul corect?
Mulți oameni elimină glutenul din alimentație fără investigații medicale. Problema este că acest lucru poate îngreuna diagnosticarea corectă, în special în cazul bolii celiace. De aceea, dacă apar simptome persistente după consumul de produse cu gluten, cel mai bine este să discutați cu un medic și să faceți analizele necesare înainte de a elimina complet glutenul din alimentație.
Un diagnostic corect înseamnă un tratament corect – și evitarea unor restricții alimentare inutile.
Voi știați diferența dintre aceste condiții medicale?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.