Majoritatea dintre noi am crescut fără să discutăm deschis despre bani. Am primit sau nu bani de buzunar, am cheltuit, am economisit uneori, dar rareori am avut un cadru clar în care să învățăm cum funcționează deciziile financiare.
Tocmai de aceea, am decis să abordăm lucrurile diferit. Am vrut ca Antonia să învețe despre bani nu din greșeli mari făcute mai târziu (deși sunt aproape sigură că unele vor exista), ci din experiențe mici, controlate și sigure, încă din copilărie. De-a lungul timpului, și noi, părinții ei, am încercat să ne autoeducăm mai mult din punct de vedere financiar.
Pe blog, am povestit pe larg despre aceste aspecte, v-am împărtășit metoda prin care îmi organizez bugetul lunar și am scris o serie de articole numită „Organizare financiară pentru părinți și copii” în cadrul căreia am abordat următoarele subiecte (în 12 articole pe care vi le las mai jos):
#1 – 3 motive pentru care merită să ții un buget lunar
#2 – 4 metode practice de organizare a bugetului
#3 – 18 principii și idei de economisire
#4 – 5 provocări pe care merită să le încerci dacă vrei să economisești
#5 – Pantry challenge sau cum să consumi ceea ce ai înainte de a face alte cumpărături
#6 – Cărți și resurse de educație și organizare financiară pentru adulți
#7 – Ce le spunem copiilor despre bani?
#8 – Principii și activități de educație financiară pe înțelesul copiilor cu vârste între 3 și 7 ani
#9 – Principii și activități de educație financiară pe înțelesul copiilor cu vârste între 8 și 13 ani
#10 – Când le dăm copiilor bani de buzunar, de pușculiță? Pentru ce fel de activități ne remunerăm copiii?
#11 – Remunerarea copiilor: 4 modele pe care le putem aplica cu cei mici
#12 – 34 de activități și jocuri de educație financiară
Pentru copiii mai mari, cu vârsta peste 7 ani, vă recomand cartea „Banii tăi. Cum îi cheltuiești și de ce. Banii tăi, ai familiei, ai țării și ai lumii”. Cartea o găsiți aici și aici.
De ce cred că educația financiară trebuie să înceapă devreme
Copiii sunt mult mai capabili să înțeleagă banii decât credem. În realitate, ei observă foarte devreme lucruri precum: unele lucruri „costă mult”, uneori spunem „nu” la cumpărături, există diferența dintre „vreau” și „am nevoie”, punem bani deoparte, etc. Problema este că, de cele mai multe ori, nu explicăm mecanismele din spatele acestor decizii.
Educația financiară timpurie îi ajută pe copii să învețe: cum să ia decizii, cum să își stabilească priorități, ce înseamnă să economisești, fiecare alegere are un cost, banii sunt o resursă limitată și, poate cel mai important, îi ajută să învețe că greșelile financiare mici sunt normale și utile. E mult mai sănătos ca un copil să își cheltuiască toți banii pe ceva de care se plictisește în două zile sau realizează că nu îi folosește decât să învețe această lecție pentru prima dată la vârstă adultă.
De ce am decis să facem un acord de responsabilitate financiară
La un moment dat, a încolțit în mine ideea de a-i oferi Antoniei o alocație lunară pe care am considerat-o un pas firesc, care a venit după 5 ani de educație financiară constantă, adaptată conform vârstei, și într-un moment în care ea este deja foarte responsabilă cu banii (pe care îi primește cadou cu diverse ocazii de la oamenii din jurul nostru).
Mi-am dorit ca oferirea acestei alocații lunare să vină cu un cadru ceva mai formal, clar stabilit, pentru a evita transformarea ei într-o sursă constantă de negocieri sau într-un potențial instrument de control. Așadar, consider că, prin intermediul acestui acord de responsabilitate financiară, am transformat alocația lunară într-un mic sistem de învățare care nu are un set rigid de reguli impuse, ci un cadru pe care l-am stabilit împreună cu Antonia. Mi-am dorit să înțeleagă că banii vin cu responsabilitate, că are libertate de decizie asupra banilor ei (cu mici excepții), că ea deține controlul asupra banilor ei, nu noi, părinții, și că greșelile sunt parte din procesul de învățare.

Ce conține acordul nostru
→ O sumă lunară stabilită care se oferă într-o anumită zi a lunii. Noi am ales ca această sumă să fie de 200 lei. Când am postat detalii despre acord, am fost întrebată dacă nu consider suma a fi una prea mare. Răspunsul meu este nu. Ar fi 50 lei/săptămână, o sumă care îi permite și să economisească pentru obiective mai mari, mai costisitoare.
→ Pentru ce vor fi folosiți banii. Alocația nu acoperă lucrurile de bază de care Antonia are nevoie, ci micile ei dorințe personale, inclusiv banii de buzunar pe care dorește să îi ia în vacanțe sau să îi cheltuiască pe haine/pantofi sau alte obiecte vestimentare de care eu consider că nu ar avea nevoie, dar pe care ea și le dorește.
La rugămintea Antoniei, am exclus cărțile. A fost tare simpatică când mi-a spus: „Mami, te rog nu introduce și cărțile în cheltuielile astea ale mele, că n-au cum să-mi ajungă banii ăștia la cât citesc!”. Am fost de acord, pentru că nu vreau ca partea financiară să-i diminueze din motivația de a citi.
→ Cum poate să-și împartă banii. I-am propus o structură pe care o poate urma pentru cheltuieli și economii. Este doar o sugestie pe care ea are libertatea de a o urma sau nu.
→ Responsabilizarea deciziilor. Ideea centrală este că banii cheltuiți nu se înlocuiesc, alocația nu se suplimentează în cazul în care banii se termină. Pe scurt, prin alocația lunară copilul învață că deciziile au consecințe.
→ Stabilirea rolului nostru, al părinților. Am listat și responsabilitățile noastre, ale părinților, și am avut grijă să subliniem faptul că avem rol de ghizi, nu de controlori financiari.
→ Am oferit sugestii. În cadrul acordului de responsabilitate financiară, am sugerat câteva instrumente pe care Antonia le poate adopta, precum: un jurnal de decizie prin care își evaluează cumpărăturile făcute, regula de 3 zile și o fișă lunară de economii.
Acordul de responsabilitate financiară întocmit de noi îl puteți descărca gratuit de mai jos. El este în format Word și îl puteți modifica în funcție de preferințe.
Ce vrem să învețe copilul nostru din această experiență
Nu ne dorim să creștem un copil obsedat de bani, ci ne dorim să creștem un copil care înțelege valoarea lucrurilor, știe să aștepte, își dă voie să-și facă anumite plăceri, poate să economisească pentru ceva important și face diferența dintre impuls și decizie. Mai mult, îmi doresc să învețe că banii sunt un instrument, nu un scop.
Acordul nostru de responsabilitate financiară nu este perfect. Probabil îl vom modifica pe măsură ce Antonia va crește, dar el reprezintă un pas important prin intermediul căruia trecem la o etapă superioară în privința educației financiare a Antoniei.
Cum vi se pare ideea acestui acord de responsabilitate financiară și a unei alocații lunare pe care să o oferim copiilor?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.


Ii oferiti cei 200 lei pe langa cei 292 primiti de la stat? Deci primeste lunar 492 lei? Ce varsta are fetita voastra?
Salut
Nu, ii ofer doar cei 200 lei, fara cei 292 lei pe care ii primeste de la stat. In fiecare luna primeste 200 lei. Fetita mea are 10 ani.